MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ - PRINCIPII DE CREDINŢĂ

Scriptura inspirată

Sfânta Scriptură, atât Vechiul cât şi Noul Testament este inspiraţia verbală şi plenară a lui Dumnezeu şi revelaţia Sa pentru oameni; un ghid infailibil şi autoritar de credinţă şi conduită. (2Tim.3:15-17;1Tes. 2:13; 1 Pet. 1:12)

Singurul Dumnezeu adevărat

Singurul Dumnezeu adevărat s-a revelat pe Sine ca „Eu Sunt”.  Creatorul cerului şi al pământului şi Răscumpărătorul omenirii. Ulterior s-a revelat ca Dumnezeu în trei persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. (Deuteronom 6:4; Isaia 43:10,11; Matei 28:19; Luca 3:22)

Termenii „Trinitate“ şi „persoane“ raportaţi la divinitate, chiar dacă nu se găsesc în Scriptură, sunt cuvinte în armonie cu Scriptura prin care putem comunica celorlalţi adevărul cu privire la doctrina despre Hristos, respectând fiinţa lui Dumnezeu şi făcând distincţie între „mai mulţi dumnezei şi mai mulţi domni.“ Putem, deci, să vorbim despre Domnul Dumnezeul nostru în termenii Trinităţii sau ca fiind Unul în trei persoane, şi să fim fideli Scripturilor.(ex.Mat. 28:19; 2 Cor.13:14; Ioan 14:16, 17).  

Distincţie şi relaţie în Trinitate

Hristos a vorbit despre o distincţie a persoanelor din Trinitate pe  care a exprimat-o în anumiţi termeni: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, dar această distincţie şi relaţionare este enigmatică şi neînţeleasă, pentru că nu este explicată. (Luc. 1:35; 1Corinteni 1:24; Matei 11:25-27; 2 Corinteni 13:14; 1 Ioan 1:3, 4).  

Existenţa unui singur Dumnezeu ca Tată, Fiu şi Duh Sfânt

Există ceva în Fiul care-I conferă autoritate distinctă de Tatăl şi  ceva în Duhul Sfânt care-I dă autoritate specifică şi distinctă de Fiul şi de Tatăl. Prin urmare, Tatăl este părintele, Fiul este singurul născut din Tatăl, iar Duhul Sfânt purcede de la Tatăl şi Fiul. Aceste trei persoane ale Divinităţii îşi manifestă existenţa într-un singur Dumnezeu şi Domn Atotputernic, iar Numele lui este unul singur.(Ioan 1:18; 15:26; 17:11; 21; Zaharia 14:9).  

Identitate şi colaborare în Trinitate

Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt nu sunt identici ca persoane; raportul  dintre ei nu se confundă; nu-şi împart respectul şi nu există opoziţie în colaborare. Fiul este în Tatăl şi Tatăl este cu Fiul în părtăşie, Tatăl nu este din Fiul, dar Fiul este din Tatăl. Aşadar, nici o persoană a Divinităţii nu există separat şi nu lucrează independent de celelalte. (Ioan 5:17-30, 32,37;  Ioan 8:1-18).

 Numele Domnului Isus Hristos.

Formularea „Domnul Isus Hristos“ constituie un nume aparte.  Niciodată în Noul Testament nu se aplică Tatălui sau Duhului Sfânt. El aparţine în exclusivitate Fiului lui Dumnezeu. (Rom.1:1-3;7; 2Ioan3).

Domnul Isus Hristos – Dumnezeu este cu noi.

Formularea Domnul Isus Hristos, în natura sa veşnică şi divină  este singurul Fiu al lui Dumnezeu, dar în natura sa umană El este Fiul Omului şi pentru că El este  Dumnezeu şi Om, numele Său este „Emanuel“, adică „Dumnezeu este cu noi”. (Mat. l:23; 1 Ioan 4:2,10,14;  Apoc. 1:13,17).  

Numele Fiul lui Dumnezeu

În timp ce numele „Emanuel“ îl cuprinde atât pe Dumnezeu, cât şi pe om într-o singură persoană, Isus Hristos – Fiul lui Dumnezeu descrie divinitatea Sa, iar Fiul Omului arată umanitatea Sa. Prin urmare, „Fiul lui Dumnezeu“ aparţine eternităţii, iar „Fiul Omului“ aparţine timpului. (Mat. 1:21-23; 2 Ioan 3; 1 Ioan 3:8; Ev. 7:3; 1:1-13).  

Înţelegere greşită a doctrinei despre Hristos

Este o greşeală  să spui că Isus Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, poartă acest nume exclusiv din actul întrupării sau datorită raportării Sale la răscumpărare. Deci a nega faptul că Tatăl este un Tată real şi etern, şi Fiul este un Fiu real şi etern înseamnă a nega distincţia şi relaţia din Divinitate, a nega pe Tatăl şi pe Fiul şi a înlocui adevărul că Isus Hristos a venit în trup. (2 Ioan 9; Ioan 1:1, 2, 14, 18, 29, 49; 1 Ioan 2:22, 23;      4:1-5; Ev. 12:2).  

Înălţarea lui Isus Hristos ca Domn

Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Isus Hristos, a făcut ispăşirea păcatelor, a fost aşezat la dreapta măririi în locurile prea înalte, şi i-au fost supuşi îngerii, stăpânirile şi puterile şi fiind atât Dumnezeu, cât şi Hristos, El a trimis Duhul Sfânt pentru ca noi  în Numele lui Isus, „să ne plecam genunchii şi să mărturisim că Isus Hristos este Domn spre slava lui Dumnezeu Tatăl, până la sfârşit când Fiul se va supune Tatălui, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.”(Ev. 1:3; 1 Pet. 3:22; Faptele Apostolilor 2:32-36; Rom. 14:11; 1 Cor. 15:24-28).  

Acelaşi respect faţă de Tată şi Fiu

Pentru că Tatăl a lăsat toată judecata Fiului, plecarea genunchilor nu este doar o exprimare a datoriei pentru toţi cei din cer şi de pe pământ, ci este o bucurie negrăită în Duhul Sfânt care îi conferă Fiului toate atributele divinităţi şi îi dă toată onoarea şi gloria cuprinse în Numele Divinităţii, cu excepţia celor care exprimă relaţia (vezi paragrafele b, c şi d şi 1 Pet. 1:8; Apoc. 5:6-14; Filip. 2:8, 9; Apoc. 7:9, 10; 4:8-11).

Divinitatea Domnului Isus Hristos

Domnul Isus Hristos este Fiul etern al lui Dumnezeu. Scriptura declară:

a.       Naşterea Sa din fecioară (Mat. 1:23; Luc. 1:31, 35)

1. Viaţa Sa lipsită de păcat (Ev. 7:26; 1 Pet. 2:22)
2. Minunile Sale (Faptele Apostolilor 2:22; 10:38)
3. Lucrarea Sa mântuitoare de pe cruce (1 Cor. 15:3; 2 Cor. 5:21)
4. Învierea Sa în trup (Mat. 28:6; Luc. 24:39; 1 Cor. 15:4)
5. Înălţarea Sa la dreapta lui Dumnezeu (Faptele Ap. 1:9,11; Faptele Ap. 2:33) 
   
6. Căderea omului

Omul a fost creat bun şi drept, pentru că Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul şi asemănarea noastră!“ Totuşi, omul prin propria lui alegere a căzut şi a atras după sine atât moartea fizică, cât şi cea spirituală, care înseamnă despărţire de Dumnezeu. (Gen.1:26,27;2:17; 3:6;Rom.5:12-19).

Mântuirea omului

Singura speranţă de răscumpărare a omului este prin sângele jertfei Domnului Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

a. Condiţiile mântuirii

Mântuirea este primită prin pocăinţă înaintea lui Dumnezeu şi prin credinţă în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, fiind îndreptăţit prin har şi credinţă omul devine moştenitor al lui Dumnezeu potrivit cu nădejdea vieţii veşnice. (Luc.24:47, Ioan 3:3; Rom.10:13-15 Efes.2:8; Tit 2:12; Tit 3:5-7)

1. b. Dovada mântuirii

Mărturia interioară a mântuirii este confirmarea directă a Duhului. (Rom. 8:16) Mărturia exterioară pentru toţi oamenii este o viaţă neprihănită şi sfântă. (Efes. 4:24; Tit 2:12)

Actele de cult ale Filialei Sfânta Treime Bacău

a. Botezul în apă

Actul botezului prin imersiune este poruncit în Scriptură. Toţi cei care se pocăiesc şi cred în Isus Hristos ca Domn şi Mântuitor trebuie să fie botezaţi. Astfel, ei declară lumii că au murit împreună cu Hristos şi au înviat împreună cu El la o viaţă nouă. (Mat. 28:19; Mar. 16.16; Faptele Apostolilor 10:47-48; Rom. 6:4)

b. Cina Domnului

Cina Domnului formată din pâine şi rodul viţei, este un simbol care reprezintă împărtăşirea noastră din natura  divină a Domnului Isus Hristos; (2 Pet. 1:4); o amintire a suferinţei şi a morţii Sale;  o prevestire a celei de a doua veniri a lui Isus (1 Cor. 11:26); şi o părtăşie a tuturor credincioşilor „până la venirea Sa!”

Botezul cu Duhul Sfânt

Toţi credincioşii sunt îndreptăţiţi şi trebuie să caute cu stăruinţă promisiunea Tatălui: adică botezul cu Duhul Sfânt şi cu foc, potrivit cu porunca  Domnului Isus. Aceasta a fost experienţa bisericii primare. Odată cu aceasta a venit îmbrăcarea cu putere pentru viaţă şi slujire, împărţirea darurilor şi  folosirea lor în lucrare (Luc. 24:49; Faptele Apostolilor1:4; 8; 1 Cor. 12:1-31). Această experienţă este distinctă şi ulterioară naşterii din nou (Faptele Apostolilor 8:12-17;10:44-46; 15:7-9). Odată cu botezul cu Duhul Sfânt se experimentează şi o umplere cu Duhul (Ioan 7:37-39; Faptele Apostolilor4:8), o închinare cu reverenţă înaintea lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 2:43; Evrei 12:28), o consacrare mai mare pentru Dumnezeu şi lucrarea Sa(Faptele Apostolilor2:42), o dragoste mai activă pentru Hristos, pentru Cuvântul Său şi pentru cei pierduţi (Mar. 16:20).

Dovada fizică iniţială a botezului cu Duhul Sfânt

Botezul credincioşilor cu Duhul Sfânt este confirmat de semnul vorbirii în alte limbi după cum dă Duhul lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 2:4). Acest  fel de vorbire în limbi în situaţia dată este acelaşi în esenţă cu darul limbilor (1 Cor. 12:4-10, 28), dar diferit în scop şi folosire.

Sfinţirea

Sfinţenia se realizează în credincios prin  recunoaşterea identificării lui Hristos, cu moartea şi învierea Sa, prin credinţa zilnică în Fiul lui Dumnezeu şi prin dăruirea întregii fiinţe Duhului Sfânt (Rom.6:1-11,13; 8:1-2, l3; Ga1. 2:20; Fil. 2:12-13;1 Pet. 1:5).

Biserica şi misiunea ei

Biserica este trupul lui Hristos, o locuinţă a lui Dumnezeu prin Duhul, având ungerea divină pentru împlinirea Marii Trimiteri. Fiecare credincios, născut din Duhul este parte integrantă a Filialei Sfânta Treime Bacău şi  Bisericii  întâilor născuţi, care sunt scrişi în ceruri. (Efeseni 1:22, 23; 2:22; Evrei 12:23) Pentru că scopul lui Dumnezeu cu privire la om este să caute şi să mântuiască ce este pierdut, să I se aducă închinare şi să zidească pe credincioşi după chipul Fiului Său, prioritatea existenţei Asociaţiei Religioase Adunările lui Dumnezeu din România ca parte a Bisericii este:

a.      Să fie mesagerul lui Dumnezeu pentru evanghelizarea lumii.  (Faptele Apostolilor1:8; Matei 28: 19, 20; Marcu 16:15,16)

b.      Să fie un singur trup în care omul se poate închina lui Dumnezeu (1 Cor. 12:13).

c.      Să fie un canal al scopului lui Dumnezeu pentru zidirea trupului de credincioşi după chipul Fiului Său. (Efes.4:11-16; 1 Cor. 12:28; 14:12)

Asociaţia Religioasă Adunările lui Dumnezeu din România există pentru a continua modelul apostolic nou-testamental prin învăţarea şi încurajarea credincioşilor pentru a fi botezaţi cu Duhul Sfânt. Această experienţă:

1.      Îi împuterniceşte să evanghelizeze prin puterea Duhului Sfânt însoţiţi de semne supranaturale. (Marcu 16:15-20; Faptele Apostolilor 4:29-31; Evrei 2:3,4).

2. Adaugă o altă dimensiune relaţiei de închinare înaintea lui Dumnezeu (1 Cor. 2:10-16; 1 Cor. 12, 13, 14).

3.     Îi împuterniceşte să răspundă lucrării divine a Duhului Sfânt prin manifestarea roade-lor şi darurilor şi să lucreze la zidirea Trupului lui Isus Hristos. (Gal. 5:22-26; 1 Cor. 14:12; Efes. 4:11, 12; 1Cor. 12:28; Colos.1:29).

Lucrarea

Domnul Isus a făcut chemarea şi a pregătit această lucrare din trei motive: evanghelizarea lumii (Marcu 16:15-20), închinare în faţa lui Dumnezeu (Ioan 4:23,24)  şi zidirea credincioşilor după chipul Fiului Său. (Efeseni 4:11-16)

Vindecarea Divină

Vindecarea divină este parte integrantă a Evangheliei. Eliberarea din suferinţă se află în răscumpărare şi de ea beneficiează toţi credincioşii. (Isaia 53:4,5; Matei 8:16, 17; Iacov 5:14-16)

Nădejdea Binecuvântată

Învierea celor care au adormit în Hristos şi înălţarea lor împreună cu cei vii, care au rămas până la venirea Domnului, este nădejdea binecuvântată a Bisericii. (1 Tes. 4:16, 17; Romani 8:23; Tit 2:13; 1 Corinteni 15:51,52)

Domnia de 1000 de ani a lui Hristos

Cea de-a doua venire a lui Hristos include răpirea sfinţilor, care este nădejdea noastră binecuvântată, urmată de întoarcerea vizibilă a lui Hristos împreună cu sfinţii Lui, pentru a domni pe pământ timp de 1000 de ani. (Zaharia 14:5; Matei 24:27,30; Apocalipsa 1:7; 19:11-14; 20:1-6) Această domnie de 1000 de ani va aduce mântuirea naţiunii lui Israel (Ezechiel 37:21, 22; Ţefania 3:19-20; Romani 11:26, 27) şi instaurarea păcii universale. (Isaia 11:6-9; Psalmul 72:3-8; Mica 4:3, 4)

Judecata finală

Va exista  o judecată finală în care cei morţi nemântuiţi vor învia  şi vor fi judecaţi după faptele lor. Toţi cei care nu vor fi găsiţi scrişi în Cartea Vieţii, împreună cu diavolul şi îngerii lui , cu fiara şi proorocul mincinos, vor fi veşnic  în iazul de foc şi pucioasă, care este moartea a doua. (Matei 24:46; Marcu 9:43-48; Apocalipsa 19:20; 20:11-15; 21:8).

Cerul nou şi pământul nou

„Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou în care va locui neprihănirea“(2Petru3:13;Apocalipsa21:21, 22)